Înapoi la categorie

Cristiana Grasu: Ce poate fi mai motivant decât a realiza lucruri care vor dăinui în timp?

AccesoriiDesign & TehnologieEvenimenteExperiențeFrumusețeLifestyleModăPovești

Cristiana Grasu este acel designer care te poate convinge că stilul este, în același timp, funcțional și estetic, fără să existe o urmă perturbatoare de compromis. După o lungă carieră de model, cu multe proiecte în afara granițelor țării, apoi broker la bursa din Paris și antrenor de echitație, Cristiana a ales să continue într-un domeniu care îi este extrem de drag, din simplul motiv că poate aduce bucurie în casele oamenilor.

Un interviu plin de sinceritate despre ce își doresc românii în materie de design și care sunt diferențele dintre cultura vest europeană și cea care acum se conturează în țara noastră.

Imaginea dumneavoastră este binecunoscută publicului din România. Ați fost, ani la rând, unul dintre cele mai de succes modele din țara noastră, beneficiind de o frumusețe naturală, într-un contrast evident cu tiparele pe care le promovează o parte a societății noastre.

De ce ajungem să apreciem lucrurile superficiale în detrimentul celor care contează cu adevărat?

În primul rând, vă mulțumesc pentru cuvintele adresate. Într-adevăr, se poate remarca în România un „trend”, din păcate nu neapărat pozitiv, în care sunt apreciate alte valori decât cele pe care cred că le aveam altădată. Sper, totuși, că este doar o perioadă în care suntem mai „rătăciți” și că ne vom găsi calea corectă cât mai curând.

Din păcate, televizorul și contextul socio-politic sunt cele mai influente surse de „inspirație”. Sau poate sunt, de fapt, o oglindă fidelă? Avem o situație de tipul „oul sau găina”: fie emisiunile TV și viața politică sub orice critică sunt cele care deformează și educă în mod eronat, fie, din cauza nivelului scăzut de educație, televiziunile și politicul se adaptează și furnizează ceea ce „se vinde”, ceea ce place oamenilor.

În marile orașe, aș îndrăzni să zic că măcar o parte a populației a evoluat considerabil în ultimii 10 – 15 ani, dar, din păcate, această populație este în minoritate, aproape nesemnificativă din punct de vedere statistic.

Noțiunea de frumusețe este mereu prezentă pe buzele noastre, este un termen pe care îl folosim zilnic, poate mult prea des. Mereu ne raportăm la aceasta pentru a cataloga ceva sau pe cineva.

Există, oare, frumusețe absolută sau proverbul „frumusețea este în ochii celui care privește” ar trebui să fie universal valabil?

Nu, clar nu consider că există o frumusețe absolută. Putem vorbi de frumusețe pe mai multe planuri: unul ar fi cel mai evident, frumusețea exterioară. Dar nici aceasta nu este o noțiune general valabilă, ea poate varia în funcție de epocă, de gusturi, de cultura locală sau chiar de educație. Eu sunt de părere că frumusețea fizică este un succes al naturii, care poate fi doar ajutată, eventual, de un stil de viață optim.

Mi se pare foarte incorect că oamenii frumoși fizic primesc mai multe șanse de la societate, asta pentru că respectivii nu au făcut nimic să merite acest lucru. Sunt doar norocoșii beneficiari ai unor coincidențe genetice fericite. Mi se pare mult mai demn de admirație cineva care a reușit prin muncă să își forțeze propriul corp sau propria minte ca să atingă potențialul maxim.

Și, apoi, este frumusețea interioară, care este, bineînțeles, mult mai importantă și, din păcate, la noi nu cred că este apreciată mai deloc sau este percepută foarte distorsionat. Frumusețea exterioară pălește. Cu ce rămânem dacă nu am învățat să avem legături consistente cu cei din jur, să oferim, să fim empatici și să evoluăm?! Și, apoi, exact cum ați zis, mai este „frumusețea din ochii celui care privește”. Aici nu mai este nimic obiectiv, e subiectivism pur, dar ce minunat este!

Ideal ar fi ca meseriile pe care le practicăm să aducă bucurie celor din jur. Cât de firească a fost, din acest punct de vedere, trecerea de la modelling la design interior?

Poate suna ciudat, dar, pentru mine, a fost o trecere foarte firească. În primul rând, așa cum m-am ocupat de frumusețe primii 15 ani de carieră, era cumva firesc să mă ocup tot de frumusețe și mai departe, însă de frumusețea interioarelor. Am mai trecut și prin alte oportunități de carieră, am fost broker la bursa din Paris câțiva ani, dar nu am simțit că acolo îmi este locul.

Îmi doream mult să creez, să fie vizibil rezultatul, să rămână ceva în urma muncii mele. În finanțe, creezi bani cu bani și nu rămâne nimic în urma ta. Banul nu poate fi un scop niciodată, pentru că rămâi gol de conținut. Iar stilul de viață de la bursă nu este, cu siguranță, un mediu propice pentru eventuale planuri de salvare a planetei în timpul liber.

Pe de altă parte, în design, pe lângă mulțumirea personală, există și satisfacția de a vedea bucuria și fericirea pe chipul altora. Ce poate fi mai frumos decât să faci ceea ce îți place, să poți să te exprimi creativ și, pe deasupra, să mai faci și oameni fericiți, despre care știi că se vor bucura, ani la rând, de ceea ce ai realizat tu. Nu e ceva efemer, sunt lucruri care vor rămâne. Mie îmi place mult asta. Îmi plac lucrurile cu substanță.

Designer Cristiana Grasu

Atunci când oferim emoție, răspunsul celor din jur este, întotdeauna, cel pozitiv.

Cum reacționează oamenii atunci când reușiți să le depășiți așteptările, când le „citiți” dorințele în materie de design, chiar și în cazurile în care nu reușesc să le materializeze în cuvinte?

Fiecare om își exprimă emoțiile în moduri complet diferite. Unii verbalizează mai mult ca alții, iar, în alte cazuri, se poate citi satisfacția doar în privirile lor. Dar toți mă recomandă mai departe, ceea ce îmi dovedește că au fost mulțumiți. Asta e foarte important pentru mine.

Designul interior este diametral opus ca mediu de lucru față de ceea ce se vede la final sau prin reviste. Plimbatul prin showroomuri și pe site-uri cochete nu înseamnă nici 5% din tot procesul. De fapt, în mare parte din timp lucrezi cu fel și fel de specialiști în domeniul construcțiilor, mergi zilnic prin moloz, înghiți praf nonstop, pui mâna pe bidinea, pe bormașină, pe fierăstrău, e o muncă dură. Așa că ai mare nevoie ca, la final, să fie fericire deplină în aer.

La început, am crezut că voi lupta mult să găsesc clienți, dar, din fericire, aceștia bat la ușa mea și sunt foarte recunoscătoare pentru asta. Și mai este ceva – cumva, reușesc să mă bucur la finalul fiecărui proiect când îi văd cât sunt de surprinși, pentru că fac ce fac și nu le dezvălui ansamblul decât în ultima clipă. Așa că le rezerv mereu surpriza descoperirii. E riscant, însă merită. În viață, trebuie să ne mai și jucăm.

Ați locuit mulți ani în străinătate, în special în vestul Europei. Cum definesc aceștia termenul de „acasă”, ce înseamnă pentru ei locul în care își petrec majoritatea timpului cu cei dragi?

În străinătate, termenul de „acasă” are mult mai multă greutate. Oamenii au, în general, un cult al familiei. Știu importanța statului împreună seara, la masă, sau petrecerea zilei de duminică în familie.

Într-adevăr, poate fi deranjant să vrei să-ți cumperi 1 litru de lapte duminica și să constați că nu ai de unde, dar eu zic că ceea ce au făcut unele țări din vest, anume ca toate magazinele să fie închise duminica, este foarte bine: o dată, pentru că angajații au obligatoriu măcar o zi liberă; și, apoi, faptul că ești „obligat” să îți petreci timpul cu cei dragi, implicându-te în tot felul de alte activități, în loc să te duci la hipermarket și să împingi căruciorul sau să pierzi jumătate de zi la mall…

Ei au depășit nivelul în care casa este doar ceva funcțional, casa a devenit ceva mult mai important, a devenit locul în care le face plăcere să-și petreacă timpul, locul în care abia așteaptă să ajungă și își doresc ca acest loc să le reprezinte cât mai bine personalitățile și obiceiurile. Bineînțeles că nu putem generaliza, dar acolo acesta este un fenomen, iar la noi este o excepție.

 Au românii o afinitate pentru designul interior sau pentru aceștia primează utilitatea, mai ales în condițiile în care spațiile de locuit din țara noastră nu sunt foarte generoase?

Da, exact ce ziceam mai devreme: la noi încă primează utilul, dar nu este de condamnat în niciun caz. Exact, când nu ai spațiu suficient, e normal să îți dorești să îl amenajezi cât mai practic, dar ceea ce nu știe majoritatea este că se pot îmbina foarte frumos amândouă. Form follows function – doar asta e legea de bază a designului, nu?

Designul de interior nu s-a inventat numai pentru case de 300 metri pătrați. Poate foarte bine să fie aplicabil și unei garsoniere de 30 mp. Îmi aduc aminte când căutam să închiriez un studio în Paris, că deși suprafețele erau ridicole (10 mp – 20 mp), erau aranjate cu foarte mult bun-gust și te făceau să te simți confortabil imediat ce le călcai pragul.

Iată altă trăsătură specifică Vestului, un apartament, când este dat la închiriat, este aranjat în așa fel încât viitorul chiriaș să se simtă bine și să stea mai mult timp. Și, de asemenea, pentru a se închiria mai ușor. La noi, aruncăm 2-3 piese de mobilier desperecheate de prin pod de la bunica, facem câteva poze cu fundul în sus și ne mirăm de ce nu putem să închiriem la prețuri decente.

Fiecare om are un stil care îl definește, în care se regăsește. Dacă ar fi să vă definiți stilul printr-o singură frază, cum ar suna aceea?

Fuziune de stiluri, simplitate, dar, întotdeauna, cu un twist.

Ce materiale vă sunt cel mai aproape de suflet, dintre cele pe care le folosiți ca să dați viață proiectelor la care lucrați?

Deoarece produc și anumite piese de mobilier, este clar că ador lemnul masiv și metalul, pentru că în atelierul meu produc piese preponderent într-un stil industrial. Și am remarcat că, într-adevăr, în România, acest stil newyorkez a prins foarte bine.

Bineînțeles că realizez amenajări în fel și fel de stiluri diferite, dar e adevărat și că îmi place mult acest curent. Totuși, niciodată nu abuzez de el. Întotdeauna îl combin și cu alte stiluri. Asta dă originalitate interiorului, altfel ar fi doar o altă încăpere care arată ca un showroom.

Galerie foto