Este una dintre cele mai iubite prezentatoare ale știrilor de la Pro Tv, bazându-se pe naturalețea personală și pe faptul că își face meseria cu inima deschisă și cu bună-credință. Consideră că sportul a avut un rol determinant în cizelarea personalității sale, pentru că a ajutat-o să își învingă timiditatea și să devină mult mai organizată. Lavinia Petrea a fost reporter de teren și, astăzi, este prezentă în casele românilor dimineața, la pupitrul știrilor, în momentul în care oamenii au nevoie de un start optimist care să le facă ziua mai frumoasă. Iar acum se destăinuie în fața cititorilor despre felul în care a trecut peste toată această perioadă afectată de pandemie, despre importanța familiei în viața sa, cât și despre planurile sale profesionale care au legătură, firește, cu jurnalismul.
Te-ai născut și ai trăit în București, însă te leagă foarte multe amintiri de primii ani de viață, petrecuți la bunici, la Caracal. Cum ai perceput liniștea unui oraș mic de provincie în comparație cu agitația Capitalei?
Am trecut prin niște etape care au fost strâns legate de evoluția mea și de anii care au trecut peste mine. În copilărie, când se terminau vacanțele și trebuia să mă întorc în București, plecam din Caracal cu lacrimi în ochi. Îmi luam la revedere de la fiecare pom, floare, via lui tataia, nucul sub care stăteam cu mamaia. Eram extrem de timidă, iar agitația Capitalei îmi provoca multă emoție, chiar și anxietate. Îmi era frică de străzile pline de haite de câini pe atunci, nu mă simțeam în largul meu în locurile aglomerate. Momentul în care am început să mă schimb și să mă adaptez la viața din București a fost cel în care m-am apucat de sport. Mi-am creat o rutină din drumurile către sala de sport sau stadion, am început să ridic privirea din pământ și să descopăr și partea frumoasă a orașului și, mai ales, oportunitățile pe care mi le oferea. Așa am ajuns ca, după ce anii adolescenței au trecut, să nu îmi pot imagina viața în altă parte decât aici, în București. Așa cum este. Cu bune și cu rele, cu frumos și urât, cu complexitatea lui. Lucrurile nu s-au oprit, însă, aici. După ultimul an care a trecut peste noi și în care în cea mai mare parte a timpului m-am retras, împreună cu familia, într-o căsuță la sat, pe Valea Doftanei, s-a reactivat în mine nostalgia unei vieți mult mai liniștite și mai aproape de natură.
Ai fost atrasă de mică de mișcare și ai ajuns să faci atletism de performanță. Care consideri că au fost avantajele pe care sportul ți le-a adus în viață?
Pe lângă faptul că m-a ajutat să îmi înving timiditatea și să am mai multă încredere în mine, m-a sprijinit să am o rutină sănătoasă pentru un adolescent. Să fiu ordonată, să fiu organizată, să prețuiesc timpul, să am obiective personale care să-mi motiveze acțiunile de zi cu zi. Sportul a dat mult sens vieții mele de adolescent, într-o perioadă în care copiii aveau atât de puține alternative la statul pe scara blocului. Nu am fost un sportiv cu performanțe remarcabile, dar acea activitate mă făcea fericită. A fost alegerea mea, dorința mea de a practica un sport, iar astăzi sunt o femeie sănătoasă, cu un corp rezistent la efort și într-o formă fizică bună pe care încerc să o mențin zi de zi.
În primii ani de muncă, ai lucrat în cadrul unui cabinet notarial și, apoi, ai fost reporter de teren, la Pro TV. Ce te-a determinat să schimbi liniștea lucrului la birou cu dinamica merseriei de jurnalist?
Când s-au întâmplat aceste lucruri eram încă foarte tânără și eram și studentă. Am mai avut și alte mici joburi de câte patru ore, care îmi permiteau să merg și la facultate. Lucrul care a contat foarte mult atunci a fost că am început ca reporter de noapte. Lucram o noapte și, apoi, două zile eram liberă și puteam merge liniștită la cursuri. Mergeam și după turele de noapte. Nu mi-a fost foarte ușor, dar câte am învățat! Acea perioadă a fost practica cea mai bună pentru ce avea să urmeze când am devenit corespondent în redacția de zi a Știrilor Pro Tv.
În mod firesc, ca o evoluție, din anul 2012, ai ajuns la pupitrul știrilor matinale de la Pro Tv. Oamenii te cunoșteau deja și schimbarea a fost apreciată de toată lumea. Ce înseamnă pentru tine faptul că transmiți oamenilor primele știri ale zilei, chiar dacă unele dintre acestea nu sunt dintre cele mai optimiste?
Mă face să mă gândesc la faptul că am o singură alternativă: să fiu un om bun în fiecare zi, să am inima deschisă și să fiu de bună-credință. Telespectatorii te simt, nu doar te văd! Nu-i poți păcăli într-o emisie live de patru ore jumăte care începe la șase dimineața, adică la o oră la care eu, ca om, dincolo de faptul că sunt prezentator de știri, sunt într-un moment de vulnerabilitate fizică și emoțională! Eu nu ascund asta. Telespectatorii așteaptă de la noi să fim autentici. Sunt convinsă de asta. Să zâmbim când e de râs, să ni se umezească ochii atunci când vorbim neputincioși despre o tragedie.
Ai o căsnicie frumoasă și trei copiii reușiți. Atât tu, cât și soțul tău, aveți parte de mult stres peste zi, precum și multă agitație, oarecum firească meseriilor pe care le-ați ales. Cum sunteți însă seara, atunci când vă reuniți, care este ritualul vostru de relaxare?
După ce plecăm de la serviciu, și eu și soțul meu lăsăm munca de-o parte și ne conectăm cu copiii! Nici nu trebuie să facem un efort în sensul acesta, pentru că cei trei copii ne solicită atât de mult încât se întâmplă firesc. Sunt foarte amuzanți, simpatici, iubitori și ne copleșesc pur și simplu. Ne uităm la ei și nici acum nu ne vine să credem că noi suntem părinții lor. Nu spun că toate zilele sunt roz. Sunt și multe provocări, dar eram pregătiți pentru ele!
Ce a însemnat pentru tine ultimul an? Chiar dacă a fost o perioadă stresantă pentru toată lumea, din cauza contextului pandemic, cred că este important să putem extrage și părțile pozitive din această experiență…
Acest gând – că trebuie să extrag și o parte pozitivă din ceea ce ni se întâmplă – m-a ajutat să trec mai ușor peste tot. Am căutat și partea plină a paharului. Pentru mine, cel mai bun lucru a fost că am petrecut mult timp alături de copii, într-o perioadă în care ei de asta aveau nevoie – de atenția și prezența mea.
Ai un blog în care împărtășești cu cititorii tăi cele mai profunde experiențe din viața ta. Cum crezi că se împacă obiectivitatea de care dai dovadă în spatele camerei de filmat cu subiectivitatea pe care o întâlnim în aproape fiecare postare de pe www.laviniapetrea.ro?
Sunt două lucruri diferite, dar care au un lucru important în comun: responsabilitatea cuvintelor spuse sau scrise! Știrile sunt obiective, se bazează pe informații atent verificate, prezintă fapte care s-au petrecut și care au generat consecințe, reacții, dar în care eu nu îmi exprim păreri personale. Ce scriu pe blog, și mărturisesc faptul că nu mi-a fost ușor să iau decizia de a mă deschide așa, sunt experiențele personale pe care le împărtășesc celor care rezonează cu mine și în care se regăsesc și informații utile mamelor și femeilor. Am ales să scriu așa ca să fie clar cititorilor mei că vorbesc din experiențele personale, nu îmi exprim niște păreri citite de undeva. Nu sunt specialist în domeniul parentingului și nu încerc să dau lecții nimănui. Nu scriu cu atitudinea “vă spun eu cum se cresc copiii“, scriu din suflet, cu emoția unei mame și a unei femei care a avut norocul să aibă o familie minunată, dar și o meserie care să-i fie pasiune.
Tot în postările tale descoperim o persoană extrem de emotivă, sentimentală, care vorbește de “Făt-Frumos” și despre dorințele și implinirile tale. Pari o idealistă, o visătoare. Consideri că și copiii tăi trebuie să fie la fel sau trebuie să ajungă niște tineri ancorați în realitate, plini de pragmatism?
Nu știu cât de mult are legătură cu întrebarea, dar răspunsul care îmi vine în minte acum este acela că eu nu am făcut cei trei copii pentru mine. Le-am dat viață ca să dea sens vieții mele, dar ei vor fi așa cum vor simți ei să fie, așa cum vor alege ei să fie. Eu eu îi voi iubi necondiționat și îi voi sprijini atunci când vor avea nevoie de mine. Le ofer, însă, zi de zi, modelul omului bun și corect.
În timpul perioadei de filmare de la Pro TV, stilul tău este unul clasic, adaptat formatului pe care îl prezinți. Cum este, însă, Lavinia Petrea în afara orelor de program, atunci când te poți îmbrăca așa cum îți dorești?
Mă îmbrac în funcție de starea pe care o am. De cele mai multe ori lejer, casual, dar cu o notă de feminitate. Cel mai mult îmi place să mă îmbrac “frumos“ acasă, în casă, să fiu admirată de soțul meu și de copii. Mă simt atât de bine să mă îmbrc în rochii prin casă și să primesc complimente de la ai mei! Și acum când vă scriu, de acasă, sunt îmbrăcată cu o rochie albastru închis, cu buline bej, frumos decupată pe spate. 🙂
Bineînțeles că nu putem ști ce ne rezervă viitorul, dar dacă ar fi să îți faci planuri pe termen mediu și lung, cum ți-ai dori să arate cariera ta profesională?
Am să acord din nou mai multă atenție activității jurnalistice, care presupune și realizarea subiectelor de știri și corespondențelor. Este o parte importantă a meseriei mele, care știu că îmi va aduce și satisfacții și îmi va reîmprospăta imaginea de prezentator de știri.
