Inapoi la categorie

Corina Caragea: Dacă te uiți în oglindă, s-ar putea să descoperi că ai și tu puterea de a schimba lumea

AccesoriiDesign & TehnologieEvenimenteExperiențeFrumusețeLifestyleModăPovești

Corina Caragea este, probabil, cea mai cunoscută jurnalistă de sport din România. În spatele imaginii care a făcut-o celebră se ascunde o femeie sensibilă, cu multe dorințe, atât pentru ea, cât și pentru țara în care trăiește. Pentru că ar vrea să vădă în jurul ei oameni mai veseli, mai sănătoși, ceva mai optimiști și, poate, mai determinați să facă parte din generația care va schimba România de mâine.

Un interviu profund, la subiect, despre un om care a cunoscut maturitatea la locul de muncă, acolo unde merge cu aceeași plăcere și astăzi, la 13 ani de când a apărut, pentru prima oară, la pupitrul știrilor.

Sunteți una dintre cele mai îndrăgite prezentatoare de sport din România și o imagine consacrată a PROTV. Practic, oamenii vă confundă cu știrile sportive, după ce, în această vară, ați sărbătorit 13 ani de muncă neîntreruptă în acest domeniu.

Ce înseamă, astăzi, acest număr pentru dumneavoastră?

Un episod foarte important din viața mea, episod care încă se derulează. Telespectatorii mă confundă cu PROTV, ceea ce nu poate decât să mă bucure, înseamnă că cei 13 ani petrecuți cu ei în „casă” nu au trecut oricum, sunt deja ca un prieten de familie sau chiar o rudă martoră la evenimentele importante din viața lor. Asta observ din ceea ce îmi spun pe stradă sau îmi scriu pe Internet, pe blog sau social media.

Cei care îmi spun „am crescut cu tine” sau „te știu de când eram mic”, inițial mă sperie – când au trecut atâția ani??! Câți ani am? Pe de altă parte, îmi dau seama că suntem prieteni vechi și, pentru mine, prietenii vechi sunt cei mai valoroși. Dacă 13 te duce cu gândul la superstiții, să știi că eu nu cred în ele. Sunt doar scuze pe care oamenii le găsesc atunci când nu fac ceva bine. Pentru mine, anul acesta chiar a fost, până acum, tare ofertant pe toate planurile.

În mod evident, foarte multe persoane asociază acest domeniu, cel de jurnalism sportiv, cu unul al bărbaților, în condițiile în care sportul este practicat, probabil, în egală măsură, de ambele sexe. De unde a pornit această premisă, aparent fără un fundament real?

Chiar este fără fundament real, nu aparent. Cel puțin dacă te uiți astăzi într-o redacție de sport, dar și într-un platou de știri. Chiar și atunci când eu am intrat prima dată într-o redacție de știri sportive, aveam, în egală măsură, colege și colegi. Cel care a pariat câștigător, în ceea ce privește prezentarea știrilor sportive de către o femeie, a fost Costi Mocanu și restul e… istorie.

Au trecut mulți ani de atunci, a dat un trend pe piață și, în spatele camerelor, tot remiză iese în meciul sexelor. Fiecare jucător sau jucătoare are atuurile sale. Uitând-mă puțin pe rezultatele celor despre care noi vorbim zi de zi la știri, sportivii, aici aș spune că, de-a lungul istoriei sportului în România, au fost mai multe femei în top. Pe de altă parte, la bărbați concurența este mai mare.

Rămânând în același context dominat de sport, România este, astăzi, în situația dificilă de a avea din ce în ce mai puține performanțe în domenii pe care, altădată, le dominam autoritat. De ce sportul de performanță din țara noastră este la un nivel diferit de cel cu care ne-am obișnuit?

Dacă aș fi ministrul sportului în România, aș încerca să găsesc o explicație și o soluție. Dar nu sunt, puterea deciziei nu este la mine. Mă uit cu admirație și puțină invidie, recunosc, de fiecare dată când merg în Spania, de exemplu, o țară care face legea în multe sporturi, cum pasiunea pentru sport și educația în acest sens se face încă din copilărie – mă plimb de-a lungul plajei în Barceloneta și văd zeci de tineri care fac mișcare în toate formele ei – jogging, fotbal pe plajă, volei, gimnastică, tenis etc.

La nivel de profesioniști sau de amatori, spaniolii joacă pe cartea activității zice încă de la vârste fragede și au înțeles perfect importanța sportului pentru minte, corp și suflet. Cine e talentat, determinat și ambițios ajunge sus. Și sunt mulți din acea țară pe acolo, pe podiumuri. Merg în Germania pe stadion, la un meci de liga a nu știu câta. Stadionul este plin ochi, atmosfera de Champions League, sunt înconjurată de familii cu copii, de tineri, de bunici veseli care își încurajează echipa.

Și, acum, să ne uităm în jur, pe aici. Se mai poartă scutirile false de la ora de sport? Că pe vremea mea așa era. Se mai poartă pilele când un băiat își dorește să joace fotbal? Copiii merg la mall duminica sau la bazinul de înot? Stai puțin, care bazin?! Nici măcar sportivii de performanță nu se bucură de așa privilegiu. Tocmai am văzut un șobolan filmat de un înotător acolo.

Deci caracatița problemelor are tentacule multe și nocive. Iar rădăcina aș spune că este în mentalitate, în primul rând și, apoi, în administrație. Spun apoi, pentru că multe nume mari din sport (din România și, în egală măsură, din lume) au pornit din țărână, iar poveștile lor sunt celebre.

Mass-media a schimbat mult felul în care percepem realitatea, mai ales în anii de după Revoluție, iar televiziunea a avut un rol determinant în această situație.

Cum trebuie să influențeze actul jurnalistic capacitatea oamenilor de a înțelege o situație care afectează societatea în care trăim?

Misiunea jurnalistului, și mă refer la cel adevărat, care își face profesia cu respect și cinste, este aceea de a informa publicul. De a-i arăta lucrurile așa cum sunt ele. Nu pierd niciun episod din emisiunea colegilor de la „România, te iubesc!”. Uneori, mă revolt, alteori mă întristez, iar câteodată sunt mândră nevoie mare.

Noi, jurnaliștii, prezentăm situații. Decizia de acțiune este a fiecăruia. Îmi doresc ca oamenii să înțeleagă foarte bine ce se întâmplă în jurul lor, să decidă cu mintea limpede, să își exprime opțiunea atunci când au șansa – la patru ani, la vot – dar și atunci când simt că își pierd propria țară.

Nu îmi doresc niște cetățeni indiferenți. „Las’ că merge și așa” sau „oricum nu ai ce face, asta e țara” sunt două dintre expresiile pe care românul ar trebui să le scoată din vocabular, dacă vrea ca țara asta să o ia într-o direcție bună.

Corina Caragea

Echipa de la PROTV este, probabil, una dintre cele mai sudate și mai profesioniste din peisajul audiovizual din România. Care au fost factorii care au determinat această performanță?

PROfesionalismul, PROmisiunea către telespectatori, PROvocarea. PROTV a fost, mereu, creativ, vizionar, cool. Sunt foarte mulți colegi care au pus primele cărămizi la temelia acestei televiziuni, așadar sunt aici de peste 20 de ani. O viață de om. O viață pe care nu și-o închipuie altfel, la alt nivel, din alt unghi, le curge prin vene acest sentiment. Cred ca PRO este un spirit. Dincolo de instituție.

Trăim o perioadă în care momentele de respiro au devenit o raritate în activitatea noastră de zi cu zi, în condițiile în care avem nevoie, mai mult ca oricând, de timp de calitate, petrecut cu noi înșine sau cu cei dragi. Cum se traduce, pentru dumneavoastră, bucuria petrecerii timpului liber?

Mereu am păstrat o balanță corectă între viața profesională și cea personală. Fie că este vorba despre timp petrecut cu cei dragi, fie că este vorba de timpul petrecut doar… cu mine. Muncesc mult mai mult decât se vede din fața televizorului, de pe canapea; oamenii nu știu asta și nici nu au de ce.

Îmi fac timp și pentru mine și pentru prieteni sau familie, pentru un film sau o călătorie de evadare din zgomotul orașului și nu înțeleg expresia „nu am timp”. Este doar o scuză. Dacă cineva îți spune asta, înseamnă că nu ești o prioritate.

Auzim vorbindu-se, din ce în ce mai des, despre lux și felul în care fiecare dintre noi percepe acest lucru. Unii își bazează definiția pe capacitatea de achiziționa lucruri greu accesibile celorlalți, iar alții își construiesc ideea în jurul experiențelor.

De unde credeți că apare această diferență de viziune și care considerați că este dominantă, în acest moment, în lume?

Rămân puțin la întrebarea de dinainte și tind să cred că timpul devine un lux. În ceea ce mă privește… Mi-aș dori să îmi permit luxul de a mai petrece o vacanță de trei luni la bunici, la țară. Restul, tot ceea ce are etichetă și preț, nu este cu adevărat important, este perisabil și lipsit de valoare reală. Cred că este periculoasă tendința oamenilor de a se închina la un singur zeu: banul.

Pe site-ul dumneavoastră se regăsește o importantă secțiune dedicată frumuseții în jurul lumii. Tot o româncă a realizat, în anii trecuți, un atlas despre felul în care frumusețea femeilor este percepută pe glob – “Atlas of Beauty”, un proiect inițiat de Mihaela Noroc.

În ambele cazuri, mesajul este unul pozitiv, cu un puternic îndemn la acceptarea diversității fiecărui popor. Are frumusețea, sub toate formele ei, puterea să ghideze omenirea spre un viitor coerent?

Cheia este în buzunarul fiecăruia. Am simțit nevoia să fac acest serial online, această călătorie prin mai multe culturi, pentru a arăta cât de simplă este, de fapt, frumusețea, căci ea nu are măsură, culoare, forme, nu se obține cu ajutorul aparatelor, nu se aplică cu pensula de machiaj și nu are eticheta agățată de mânecă.

Într-o lume tot mai orientată către artificial, către scurtături pe drumul către o perfecțiune falsă. La scară micro, sper că am reușit să arăt aceste lucruri prin vocea femeilor obișnuite, fără măsuri perfecte, din diferite colțuri ale lumii. Schimbarea pornește din noi. Dacă te uiți în oglindă înainte să aștepți de la alții să facă ceva, s-ar putea să descoperi că ai și tu puterea de a schimba lumea.

Pe 1 decembrie, românii aniversează 100 de ani de la Mare Unire, precum și 23 de ani de Pro Tv. Care credeți că ar trebui să fie mesajul României de astăzi pentru generațiile care vor urma?

România, te iubesc! Mi-aș dori ca fiecare să își spună asta în oglindă, să nu uite de ce și să își facă o PROmisiune, atât lui, cât și țării.