Amalia Enache este una dintre cele mai îndrăgite prezentatoare de televiziune și, în prezent, o figură emblematică a postului Pro Tv. Până să ajungă la pupitrul știrilor, a trecut prin toate etapele meseriei de jurnalist și a învățat că această meserie se trăiește mereu la intensitate maximă. A revenit pe sticlă de curând, după ce a fost în concediu de maternitate, și spune că s-a reacomodat foarte ușor cu ritmul alert al știrilor, chiar dacă recunoaște că este un pic mai sensibilă acum, după ce a devenit părinte.
V-ați reîntors, după o lungă perioadă, la pupitrul știrilor. Cum a fost revederea cu colegii, cu telespectatorii, în ritmul alert al unei redacții de televiziune?
Uneori nu strică să le lipsești oamenilor, să mai și pleci puțin. Mi-a fost dor de telespectatori și de colegi și atât unii, cât și ceilalți m-au primit extraordinar. Telespectatorii oricum îmi scriau des ca să mă întrebe când revin, colegii tot asta mă întrebau când mă vedeau.
M-am reacomodat mult mai rapid decât aș fi crezut, am avut cumva senzația că n-am lipsit mai mult decât o scurtă vacanță, deși am lipsit doi ani. În câteva zile eram complet adaptată, acum deja simt că am pierdut ritmul calm și relaxat pe care îl dobândisem și sunt, din nou, mai mult pe fugă, în ton cu ce îmi imprimă știrile ca ritm.
Profesionalismul unui jurnalist presupune, în primul rând, capacitatea de a transmite obiectiv informația, chiar și atunci când aceasta are un puternic efect emoțional. Care este reacția dumneavoastră acum, față de începutul carierei, atunci când trebuie să prezentați astfel de evenimente publicului?
Mă afectează mai mult acum, empatia și înțelegerea profundă pentru necazurile oamenilor vin odată cu experiența. Eu am început la 19 ani această meserie, atunci eram, mai degrabă, concentrată să-mi iasă bine, acum sunt un om în toată firea care a trecut prin tot felul de încercări, iar asta mă face să vibrez mai puternic la problemele altora.
Astăzi, de când sunt și mamă, sunt chiar copleșită uneori de poveștile dramatice ale unor copii sau ale părinților lor. Dar emoțiile acestea din interiorul meu nu au nimic de-a face cu obiectivitatea, există mereu rațiunea care te pune la punct în această meserie.
Toată copilăria dumneavoastră ați trăit-o într-o zonă de munte, departe de poluarea și aglomerația marilor orașe. Cum credeți că se vor maturiza copiii din ziua de astăzi, care își petrec bună parte din viață între betoane și puținul timp liber în fața calculatorului sau a televizorului?
Copii care au trăit numai la oraș au fost mereu. Eu văd că părinții de acum își scot foarte mult copiii în natură, îi văd că fac multe eforturi să compenseze traiul la oraș. Cred că ce avem de făcut este la nivel macro, să fim acea generație care se trezește și se oprește din consumerism, risipă și care nu mai participă sau închide ochii la poluarea excesivă a planetei, nu să vrem să ne întoarcem în timp într-o lume preponderent rurală. Care eu nu cred deloc că e neapărat idilică.
Cred că televizorul este complet neinteresant deja pentru cei mici, la mine în casă, de pildă, el merge și fiica mea nici măcar o privire nu-i aruncă. La fel cum, dacă are destulă activitate intensă, mai ales afară, nu are niciun interes pentru desene animate. Așa că eu nu văd lucrurile acestea prea îngrijorătoare, ci gestionabile.
Interviu Amalia Enache
Suntem într-o perioadă în care comunicarea și relaționarea depind foarte mult de sfera digitală. Ne stabilim întâlnirile prin emailuri, discutăm cu prietenii prin rețele de socializare și ne expunem viața în public mai mult decât acum 20-30 de ani. Care credeți că va fi efectul, pe termen lung, al acestor schimbări din viața noastră de zi cu zi?
Păi, s-au schimbat multe, nu doar acestea. Călătorim cu avionul dintr-un capăt în altul al planetei într-o zi. Meseriile s-au schimbat semnificativ, adolescenții inventează aplicații, există tot mai puține meserii care presupun muncă fizică.
Eu văd tineri mai sănătoși emoțional decât părinții lor care au muncit atât de mult, încât, de fapt, s-au deconectat mai profund de la ce înseamnă relaționarea. Tinerii, dimpotrivă, par foarte preocupați de timpul lor liber, cu familia, cu prietenii. În ciuda grijilor celor mai în vârstă pentru care Internetul a apărut un pic prea târziu în timpul vieții lor, cred că cei care s-au născut în era digitală au în ADN soluțiile ca specia noastră să facă foarte bine față acestor schimbări.
Sunteți părinte de mai bine de doi ani. Cum ați intrat în acest rol și care sunt provocările pe care le-ați simțit în această perioadă?
Îți intri în rol mai firesc decât te-ai aștepta, este suficient de intuitiv ce ai de făcut încât să nu fie o mare filosofie în jurul creșterii unui copil. Dragostea îți dă soluțiile și puterea. Concret, e grea perioada cu privarea de somn, e cu totul nou să pui mereu cu toată sinceritatea nevoile altcuiva în fața nevoilor tale și e un pic ciudat să nu ai niciun moment de singurătate, în sensul de intimitate să-ți aduni gândurile. Dar iubirea pentru copil are forța magică să șteargă aceste amănunte.
Ca orice persoană activă, aveți nevoie și de momente de relaxare. Ce vă place să faceți în timpul liber?
Să merg mult pe străzi, să văd oamenii și clădirile, să văd filme la cinema, să râd cu prietenii, să mănânc ceva bun, să dansez, să citesc.
În viață, avem nevoie de modele în tot ceea ce întreprindem. Cum credeți că trebuie să fie modelele generației tinere, astfel încât ele să fie considerate cool de copii dar, în același timp, să aibă și un efect pozitiv asupra lor?
Să fie autentice și libere în gândire.
