Foto: Gina Buliga
Este întotdeauna o apariție spectaculoasă în concertele sale, iar cei care i-au ascultat muzica live vorbesc la superlativ despre experiența acustică și emoțională trăită în timpul concertelor. Trăiește fiecare moment al muzicii sale și asta se vede în prezența scenică inconfundabilă. Alexandra Ușurelu, căci despre ea este vorba, crede cu tărie că muzica sa este pentru oamenii emotivi, cei care adoră să colecționeze experiențe unice. Nu vorbește despre ceea ce face în termeni de marketing pentru că la ea succesul se măsoară mereu în aplauzele de la finalul unui concert, fie că este unul grandios, într-o sală de spectacole impunătoare, sau un recital intim, alături de prieteni.
Alexandra, ești o prezență specială în peisajul muzical românesc. Care crezi ca au fost atuurile care te-au propulsat în inimile oamenilor?
Cred că am ceva înăuntrul meu care nu se strică.
Ai absolvit o facultate cu profil economic, dar chemarea ta a fost scena – când și care a fost momentul care te-a făcut să renunți la o carieră în lumea cifrelor?
Apariția din 2011, de pe scena Teatrului Odeon din București, a fost un punct de cotitură pentru mine, deși eu am știut tot timpul că muzică am să fac, că am să găsesc publicul căruia să-i cânt.
Nu a fost vorba de renunțat la o carieră în lumea cifrelor, pentru că nu mi-am dorit niciodată o altă biografie decât cea legată de muzică, de muzica mea. Sunt un om căruia îi place să trăiască printre cei care aleg să simtă, care tresar când li se întâmplă ceva frumos, iar eu iubesc să-i fac pe oameni să simtă asta. Am simțit, cu mult timp înainte, că oamenii emotivi își spun mai greu poveștile și că arta îi poate ajuta să le exteriorizeze. Așa că am căutat drumul către ea cu fiecare pas, pentru a-mi spune propria poveste. Am descoperit muzica atunci când tatăl meu mai lua chitara și ne cânta. Aveam cinci-șase ani când am început să cânt ce auzeam prin casă.
În era digitală, esti printre puținii artiști români ale căror albume se cumpără în format fizic și care a avut concerte cu casa închisă – cum ai descrie publicul ascultător al muzicii tale?
Îmi amintesc o remarcă făcută pe Facebook de către unul dintre ascultătorii mei. Spunea: ”Într-o lume agitată, în viteză, în care toți cumpără în grabă de la hypermarket, Alexandra Ușurelu este magazinul acela special, cu sute de soiuri de vin, pentru care călătorești seara până în partea cealaltă a orașului, știind că vei găsi, cu siguranță, ceva excelent pentru gustul tău.” Așa este publicul meu, un colecționar de experiențe unice.
Pare că fiecare piesă spune o poveste, ce te inspiră în momentul scrierii acestora?
Iubesc să mă las copleșită de măreția naturii, de oamenii care se iubesc, de copiii care-ți întind brațele, de lumea care are grijă ca și Pământul să fie un Paradis, dar cel mai mult iubesc să-i cânt lumii. Atunci sunt cea mai fericită. Tocmai de aceea, concertele, întâlnirile în care pot să le cânt oamenilor și să simt energia lor sunt sursa mea principală de inspirație. Gândul la ei îmi amintește de mine și de lucrurile frumoase din viața mea. În perioada aceasta, cel mai mult mă afectează că nu pot fi alături de oameni, că nu poate exista acel schimb de vibrații al spectacolului viu, că nu pot contribui la fericirea oamenilor care îmi îndrăgesc muzica prin actul meu artistic. Pentru mine asta e fericirea pură.
Ești un artist care pune mare preț pe colaborarea pe scenă dintre tine și trupa ta, formată din muzicieni de jazz cu mare experiență. Ce înseamnă pentru cel care îți ascultă concertele această colaborare dintre artist și trupa sa?
Eu, de la început, am propus un concept muzical care are integrate sonorități de orchestră de coarde. Am colaborat, de-a lungul timpului, cu mulți muzicieni pentru concertele mele, fie că erau colaboratori din zona de jazz ori membri ai orchestrelor naționale simfonice. Nu i-am întrebat, dar cred că este foarte importantă, pentru cei care mă ascultă, punerea în scenă a muzicii mele, calitatea sonoră, prestația tuturor și orchestrațiile care îmi îmbracă piesele. Noul meu album, “Fata care chiar există”, este înregistrat cu orchestră de coarde și muzicieni remarcabili ai scenei de jazz, devenind un album pe care cineva îndreptat spre comerț nu cred că s-ar încumeta să-l realizeze, în ziua de astăzi. Dar eu m-am bazat mereu pe mai multă muzică decât marketing, iar abordarea aceasta a fost câștigătoare, pentru mine.
Împreună cu Bobby Stoica, producătorul tău muzical, faceți echipă atât în studio, cât și în viața de zi cu zi – crezi că viziunea comună legată de muzică este formula câștigătoare în cazul vostru sau a fost doar o coincidență fericită?
N-a fost nimic întâmplător. Să lucrăm împreună a părut ușor, iar să ne iubim ne-a fost și mai ușor.
Felul în care el m-a perceput și curățenia pe care a încercat s-o expună prin cântec mi-au atras atenția, la început. Primul cântec pe care l-a scris pentru mine a fost “Acesta-i sufletul meu”. M-a cucerit atunci frumusețea cu care a redat ceea ce a văzut pe chipul și în sufletul meu. Dar, pe lângă asta, sunt multe alte lucruri care ne-au adus împreună. Noi ne-am mutat împreună după mai puțin de o lună și am început să cântăm pe scene mari după mai puțin de un an.
Te rugăm să ne spui povestea albumului “Fata care chiar există”, lansat de tine în urmă cu foarte puțin timp…
Am strâns, vreme de câțiva ani, multe cântece, pe care le-am prezentat numai în concertele și turneele mele. În ultimul an, s-au scris multe cântece noi, având mai mult timp la dispoziție pentru a sta în studio. Am adunat o parte dintre ele și le-am publicat pe albumul ”Fata care chiar există”, altele rămânând a fi publicate pe un viitor disc. Toate au aranjamente pentru band și cvartet de coarde sau orchestră de coarde și au fost scrise și produse cu extrem de multă atenție. Sunt teme și subiecte puternice, toate au o poezie modernă, ce transcende tematicile din muzica pop actuală, o poezie îmbrăcată cu sonorități fine, de muzică clasică, jazz clasic sau sonoritățile esențiale ale muzicii folk, readuse în actualitate și reinterpretate. Albumul “Fata care chiar există” se poate găsi pe alexandrausurelu.ro.
Look-ul tău de scenă este, întotdeauna, unul diafan și feminin – acesta este stilul din viața de zi cu zi sau ai creionat și un personaj prin aparițiile tale scenice?
Mă îmbrac în funcție de cum mă simt, iar muzica mă face mereu să mă simt feminină, delicată, diafană. Nu am căutat să fiu un personaj, nu cred că aș fi plăcut publicului. Am fost mereu eu, iar acesta a devenit brand-ul meu.
Știm că ești un artist care comunică foarte bine cu publicul în timpul concertelor tale și e firesc să fie așa. Ne apropiem de un an de când pandemia ne-a privat de bucuria unor concerte live. Cum ai simțit această perioadă?
Eu am căutat să mă întâlnesc cu publicul meu și să-i cânt și în pandemie. Cele aproape 600 de concerte susținute de-a lungul anilor mi-au fost un bun exercițiu. Iar în pandemie, acest exercițiu constant de dăruire m-a păstrat conectată la lucrurile cele mai frumoase din viața mea.
Muzica are darul de a ne bucura sufletul și ne oferă mici ferestre de visare, însă această industrie a suferit frământări majore în ultima perioadă. Ce crezi că se va schimba atunci când lucrurile se vor întoarce la normal?
Cred că investițiile în producțiile de concerte vor fi mult mai eficiente, că oamenii se vor concentra mai mult pe fond și mai puțin pe formă, că muzica este o necesitate pentru spirit și că cei care o creează și cei care o caută se vor întâlni întotdeauna, în orice împrejurări. Eu mi-am găsit cântecul de mers mai departe, am încredere că toți vom reuși asta.
Foto: Gina Buliga
