În ultima perioadă a creației sale pentru casa Valentino, Pierpaolo Piccioli a realizat colecții unice, fiind considerate apogeul carierei sale la binecunoscuta casă de modă italiană. Directorul de Creație Valentino a considerat mereu culoarea un canal puternic de comunicare imediată și directă – unul utilizat constant ca mijloc de recalibrare a percepției, reevaluare a formei și a funcției. Pentru colecția Valentino Le Noir Toamnă/Iarnă 2024-25, acesta reconsideră Valentino prin prisma negrului – aici, reprezentând nu o absență de culoare, nici un exercițiu în monocromie, ci mai degrabă descoperirea unui întreg spectru de nuanțe, infinit detaliate, într-una singură.
Negrul a avut întotdeauna în sine o multitudine de definiții și semnificații, mereu transformându-se, perceput de toți în diferite stiluri. Negrul lui Mark Rothko, negrul reflectorizant al lui Pierre Soulages, formele sculpturale negre ale lui Constantin Brâncuși – acestea exprimă complexitatea sintaxei, limbajul negrului. Reprezentativ pentru universalitate și individualitate, pentru uniformitate și idiosincrazii, negrul funcționează fizic ca nicio altă culoare, absorbind lumina. De asemenea, din punct de vedere filozofic, absoarbe definițiile și ramificațiile noastre culturale proiectate, amintirile și semnificațiile noastre. Aici, negrul poate deveni o culoare nu de sobrietate, ci de exuberanță, o nuanță care oferă o rebeliune față de romantism.
O culoare a cotidianului, în viziunea lui Piccioli negrul este amplificat, folosit pentru a recontextualiza semnele și elementele definitorii Valentino – rozete, volane, broderii, dantelă. O reimaginare a codificării Valentino, volanurile și pliseurile se scufundă în clarobscur, în timp ce limbajul său de croitorie este tradus în rochii, fragilitatea fiind percepută drept o forță. Modelele, broderiile, țesăturile, dau vieți diferite negrului – tehnica numită de Valentino Altorilievo este executată în tul, căzând asemenea unor umbre pe corp. Formele sunt date o calitate sculpturală în catifele intense și crêpe, în timp ce transparențele chiffonului acoperă pielea. Într-un univers al negrului, gesturile trase din trecut pot deveni noi, observate dintr-un punct de vedere proaspăt, date o identitate diferită. Siluetele arhetipale ale Valentino, liniile glamuroase și umerii definiti inconfundabil încă din anii ’80, toate aceste elemente sunt reexaminate fără nostalgie, ascuțite pentru a defini corpurile de astăzi. O contrapozitie în negru, între ușurință și duritate, atunci și acum.
Negrul poate provoca și exploda stereotipurile – așa cum sugerează Baudelaire, negrul deține în sine propria sa democrație. Ziua și seara se estompează împreună, siluetele și ornamentele prețioase primesc o nouă identitate. Așa cum ne-am obișnuit să spunem cu toții ‘Rosso Valentino’, de acum putem transmite trăirile noastre prin ‘Noir Valentino’.
Foto credit: Valentino
