Camelia Potec este un nume care nu mai are nevoie de nici o prezentare: ne-a adus de nenumărate ori zâmbetul pe buze, mai ales la Olimpiada de Vară de la Atena, atunci când a devenit campioană olimpică. Astăzi, este manager cu o puternică implicare în sportul românesc și cel internațional, mamă de foarte puțin timp, antreprenor în turism, în esență un om dedicat și implicat în tot ceea ce face, mai ales în domeniul ei preferat – natația – acolo unde descoperă și susține viitorii campioni ai României.
Te afli, de ani buni, în poziții de conducere ale sportului din România, atât prin funcția din cadrul Federației Române de Natație și Pentatlon Modern, cât și prin cea de vicepreședinte al COSR. Cum crezi că va influența această pandemie sportul de performanță, în condițiile în care foarte multe dintre întreceri au fost suspendate sau amânate, inclusiv Campionatul European de Fotbal și Olimpiada de Vară din Japonia?
Din poziția de manager în sport trebuie să rămân optimistă și să caut soluții pe tot parcursul perioadei de pandemie, cât și pentru acum, când încercăm să ne revenim ușor-ușor la stilul de viață normal. Rămân însă îngrijorată de starea fizică și mentală a sportivilor, antrenorilor cât și a tuturor oamenilor din sport, în ceea ce privește această situație. Pe toți ne-a luat prin surprindere și încertitudinea dintre sănătatea noastră și pregătirea pentru atingerea obiectivelor este trăită diferit de fiecare persoană în parte. Oricât de optimistă aș fi, nu pot da asigurări despre revenirea la o pregătire normală la o dată exactă și nici nu pot afirma cu exactitate că nu vom mai avea și un al doilea val de infecții cu coronavirus. Momentan suntem puțin mai liniștiți datorită amânării marilor competiții și ne bucurăm că suntem sănătoși.
În ceea ce privește rolul meu în forurile internaționale, aici sunt discuții aproape zilnice despre metodele și soluțiile oportune pentru continuarea sprijinului oferit tuturor celor din natație, atât din Europa cât și din întreaga lume. Nu e deloc ușor și chiar dacă sportul este unul dintre domeniile cele mai afectate, iar natația poate cea mai afectată, sunt sigură că vom răzbi. Sănătoși să fim. ?
Ești mămică de un an și jumătate și, în calitate de proaspăt părinte, ai avut parte câteva încercări în această perioadă. Ce fel de mamă îți dorești să fii pentru micuța Caelia și cum crezi că va evolua relația mamă-fiică în anii care vor urma?
Pe de-o parte, pot susține că viața mea s-a schimbat mult, pe de altă parte, pot afirma că nu s-a schimbat deloc. De fapt, spun că înainte credeam că nu pot face mai mult decât ceea ce făceam, acum observ că, de fapt, aș fi putut. În prezent, le pot face pe toate. Pot fi mamă, pot fi manager, pot fi (aproape) soție, pot fi fiică, pot fi soră, pot fi prietenă, pot fi sportivă și găsesc timp chiar și pentru relaxare, pentru mine. Toate astea cu o organizare foarte bună a timpului și cu oameni de calitate aproape. În ceea ce privește relația mamă-fiică, îmi doresc acum să fiu o mamă cool pentru fiica mea și cea mai bună prietenă a ei pe viitor. Știu că eu voi fi „cea rea” dintre noi, părinții, pentru că tatăl ei este topit și îi face deja toate poftele, dar îmi asum și nu mă deranjează. Doar eu sunt cadrul militar din familie, nu?
Dacă ar fi să realizezi, din punct de vedere emoțional, o paralelă între performanțele sportive și cele personale, legate de familie, cum le-ai prioritiza? Simți că a fost nevoie de o evoluție cronologică, firescă, astfel încât să treci prin toate etapele de evoluție profesională pentru a putea, apoi, aspira la cele personale?
Cred că lucrurile se întâmplă cu un motiv atunci când se întâmplă. Întotdeauna mi-am stabilit obiective din punct de vedere profesional și am muncit mult pentru a le realiza. Din punct de vedere personal, oricât de multe țeluri mi-am propus și oricât de mult am încercat să ofer într-o relație, lucrurile nu s-au legat așa că, la un moment dat, am renunțat să-mi mai fac planuri. Astfel, nu am mai fost nici dezamăgită. Iar când m-am împăcat cu ideea că lucrurile se întâmplă întotdeauna cu un motiv, atunci am înțeles că poate nu era perioada sau omul în care eu să-mi găsesc și fericirea personală. Timpul a trecut și iată ce am realizat în ultimii trei ani. Am găsit omul potrivit, aproape m-am căsătorit, avem o fetiță superbă și deja ne gândim cum am arăta în formula de patru ?.
Ești o persoană foarte activă, fiind implicată permanent în mai multe proiecte, mare parte dintre ele cu un puternic impact social. Care este evoluția acestora în acest moment, când pandemia ne obligă să limităm mult din activitățile profesionale?
Sunt o persoană activă, într-adevăr. Întotdeauna am fost așa și poate de aceea mi-a fost și îmi este foarte greu să stau mai mult acasă, ca să respect distanțarea socială. În ceea ce privește majoritatea proiectelor, momentan sunt toate în stand-by și am încercat să nu mă gândesc zi de zi când le voi reprograma sau cum voi face pentru a le realiza. Mi-am dat seama că nimeni nu poate cunoaște cum va evolua răspândirea virusului și cum, dar mai ales când, vom reveni la normal. Este clar că vor fi și multe schimbări, așa că, probabil, numeroase proiecte vor fi revizuite. În momentul de față, prioritară este sănătatea, așa că odihna și bucuria în sânul familiei ne ocupă cea mai mare parte a timpului.
În această perioadă, în contextul pandemiei, am auzit vorbindu-se de multe ori despre rolul și capacitatea de organizare a militarilor, această instituție fiind una în care românii au avut și au foarte mare încredere. Nu multă lume știe că ești și ofițer superior în cadrul Ministerului Apărării Naționale, având gradul de locotenent-colonel. Care sunt beneficiile pe care le aduce gândirea militară în viața de zi cu zi?
Armata este și va rămâne armată. Am depus un jurământ și, oricare ar fi pericolul, mergi înainte. Să nu uităm că mulți au spus că vorbim de noul război mondial. Gândirea militară este asociată cu gândirea de campion. Oricât de greu ar fi, mergi înainte, chiar dacă ai pierdut o luptă, trebuie să câștigi războiul, chiar dacă trebuie să pleci de lângă de cei dragi, o faci mai ales pentru ei, să fie bine.
În această perioadă ne aflăm cu toții într-o distanțare socială, fiind nevoiți să respectăm solicitările venite din partea instituțiilor statului. Cum decurge o zi din viața ta acum, când multe dintre activitățile zilnice trebuie realizate de acasă?
Zilele sunt pline și, pentru că aveam programul haotic la început, acum îmi fac agenda pas cu pas. Chiar dacă a părut că activitatea sportivă s-a oprit, nu a fost așa. Am avut toți sportivii în pregătire acasă și abia așteptau să se întoarcă în bazin. I-am monitorizat și am încercat să-i ajutăm cât putem. Am avut activitate cu loturile olimpice de seniori, tineret și juniori care și-au schimbat planurile de pregătire în funcție de condițiile de acasă. Am lucrat tot timpul la birou dar în condiții de siguranță și doar câte trei persoane pe zi, în funcție de urgențe, noi având patru birouri la sediul federației. Am mers destul de des și la clubul CSA Steaua. Am avut ședințe online aproape zilnic cu cei din forurile internaționale, dar și cu colegii mei de aici. Tot eu am facut cumpărăturile și m-am dus, de fiecare dată, cu ditamai lista. Am făcut și fac sport de minim patru ori pe săptămână pentru că, în plus, Caelia este super energică și ne „toacă mărunt” pe toți.
Acum, din punct de vedere profesional, încercăm să ne revenim ușor-ușor, sportivii noștri au posibilitatea să înoate din data de 1 iunie, dar în anumite condiții. Nu s-au deschis toate piscinele din România, dar sper să putem spune curând că ne pregătim așa cum trebuie pentru micile sau marile competiții. Îmi doresc, în aceeași măsură, să putem spune toți, în scurt timp, despre tot ce înseamnă activitatea și stilul nostru de viață, că a revenit la normal.
Esti licențiată în turism, o activitate economică cu mare potențial în țara noastră care, însă, din păcate, nu a beneficiat de atenția cuvenită de-a lungul timpului. Astăzi, acest domeniu este printre cele mai afectate de restricțiile impuse, atât la nivel național, cât și global. Care crezi că trebuie să fie direcția pe care să o urmeze turismul din țara noastră, în momentul în care lucrurile vor reveni la normal?
Sincer, turismul cred că este cel mai afectat domeniu din lume. După care sportul. Părere personală, bineînțeles. M-am bucurat să văd că lumea a început să-și facă rezervări de vacanțe de vară și de iarnă, în special la noi în țară. Oamenilor o să le fie puțin frică să mai părăsească România pentru vacanțe, cel puțin în perioada următoare, așa că ar trebui să fim pregătiți. Spun să fim pentru că și eu dețin un hotel plutitor la Brăila și pot afirma că lucrez și în turism, așa că știu puțin despre pierderile suferite. Turismul în România ar trebui dezvoltat mult și chiar dacă ne place tuturor să descoperim țări străine, poate ar trebui să împărțim în jumătate deplasările și vacanțele peste hotare cu cele din țara noastră. Haideți să ne ajutăm reciproc, sunt sigură că ne vom simți la fel de bine și atunci când ne descoperim sau redescoperim propria țară.
Este evident că această pandemie a dezvăluit multe lucruri neștiute despre tipologia fiecăruia dintre noi, atât la nivel de individ, cât și la nivel de popor. Cum consideri că vor evolua lucrurile în societatea noastră după acest moment de încercare la care am fost supuși toți, indiferent de statut social, situație financiară sau profesie?
Eu sper din tot sufletul să învățăm ceva din asta. Sper să nu ne reîntoarcem ca șacalii la “viața” dinainte, haotici și disperați să ne recuperăm stilul de viață anterior pandemiei și să uităm tot ce stabilim acum, pentru că sunt sigură că toată lumea acum face promisiuni despre cum se vor schimba. Că își vor face mai mult timp de petrecut cu familia, că vor încerca să se bucure de lucrurile frumoase dar mărunte din viață (să facă un desert bun, să stea să asculte copiii, să admire grădina, să planteze și să miroasă flori, sa bea în zece minute o cafea în liniște, fără telefon sau laptop etc.)
Viața este frumoasă! ❤
